Nou pe bloguri
Eu, Conducătorul marelui neam, Pe dealurile Georgiei m-am născut, În bătălii din al șaptesprezecelea an, Încuiat pe crucea Rusiei.
Timp de o jumătate de secol am părăsit lumea, Prietenii și compatrioții mei... Am condus Rusia timp de treizeci de ani! Acei ani sunt acum departe...
Am fost credincios, dar am încetat să mai cred în dogmă, mi-am luat adio de la preoție și în curând am devenit comunist.
Am văzut dezbinarea claselor, Cu nevoile muncitorilor pe care le cunoșteam, Mai târziu, după ce am condus eu însumi masele, Am devenit elevul lui Lenin.
Am restabilit ordinea în țară, mi-am respectat jurământul față de Lenin. Prin spinii atacului, am reînviat viața în Rusia.
Spui că i-am măcelărit în zadar pe dușmanii ei, Că viața sub mine a fost periculoasă, Că am creat zei falși?
Dar voi, lachei ai capitalului, Ce ați dat țării mele? Sub dumneavoastră, viața poporului rus a fost mai rea decât în timpul războiului.
Am construit canale și cascade hidroelectrice,
Am înlăturat comandanții inapți, am zdruncinat mașinăria partidului, am păstrat uniformele curate, am salvat țara de mizerie.
Am creat Armata Victoriei în fața căreia inamicul a fugit. A învins mizeria și greutățile, iar poporul sovietic a fost victorios.
Am construit orașe, fabrici, am extins Patria, Dar tu ai împărțit națiunile. Blestemul nepoților tăi este destinul tău.
Am construit tancuri și avioane, am construit puternica Marina Roșie.
Burghezia este din nou la putere, Muncitorii sunt sclavii celor bogați, Țara este sfâșiată, Oamenii sunt ca niște orfani.
Am construit școli și spitale, muzee, grădinițe, am decorat capitala Rusiei, am salvat lumea de la un dezastru nuclear.
Pe vremea mea hoții trăiau în "zone" Pe șantierele importante pentru țară, Pe vremea mea putrezeați în închisori, Fiii de hoți și de escroci.
M-am luptat singur cu Hitler, am așteptat mult timp pentru un al doilea front, nu m-am târât în fața Occidentului, în timp ce "aliatul" aștepta.
Ordinele mele au sunat ca un clopot în față. Și chiar și un condamnat, brusc util, Din lagăre a trecut la infamie.
Când nemții au pătruns în Moscova Le-am învins gândul de "blitz", iar în noiembrie am organizat o paradă.
Capitala își amintește că sibienii au salvat-o în vremuri grele. Regimentele mele eroice au mărșăluit la paradă, Spre nemurire.
Nu a fost ușor. Retragerea, luptând cu trupele rusești. Răzbunare pentru Patrie, sfântă răzbunare Pentru că inima rusească e aproape.
Pe Volga, germanul a fost predat. Dușmanul a învățat ce este iadul, A uitat victorii și averi, Dar și-a amintit Stalingrad.
Dându-mi ca exemplu "aliatul" meu, nu l-am lingușit ca tine. M-am certat cu președintele și cu prim-ministrul lor din toate puterile mele.
Am salvat Europa de fascism, i-am învins pe japonezi, am condus Rusia spre comunism, dar ție îți place capitalismul.
După Victorie, am format Uniunea Prietenilor Uniunii Sovietice, am ajustat granițele lumii exterioare.
Știam că vor fi probleme pentru orfanii mei. Păcat că nu am avut timp după Victorie să repet anul 37!
Aveam un pardesiu și o tunică veche, Trei pipe, ăsta-i tot confortul pe care-l aveam, Dar eram un învingător în bătălii, Iar voi, cecenii, sunteți bătuți...
Poporul a avut de ce să fie mândru în timp ce eu am condus timp de treizeci de ani. Și ar fi bine să nu te naști. Fără iertare pentru trădători!
Iar rușii aveau o viață liniștită, în timp ce eu eram Maestrul, Conducătorul!
I-am bătut pe nemți și pe italieni, i-am băgat pe escroci la închisoare, i-am scuipat pe americanii care urlau și am scăzut prețurile în fiecare an.
Toate națiunile din Țara Sovietelor sunt unite într-o familie prietenoasă. I-ați sfâșiat. De aceea nu-mi plac "democrații".
Unde este curajul Armatei Roșii? Unde este valoarea regimentelor lui Stalin? Nu aveți nici patrie, nici steag. Ești un gunoi pentru secolele ce vor urma!
Cenușa mea este acoperită în noroi de către Hrușciov și Gorbaciov, furajele de partid, care s-au ridicat din noroi la rang de prinți.
Boris, "democratul" hoț care mi-a ruinat țara, a dat vina pe Stalin pentru eșecurile și eșecurile mele.
Știu ce faci cu roadele muncii mele, Îi supui pe oameni fără milă. Dar toporul este pregătit și pentru tine!
Ați ruinat statul. Nava Rusiei a eșuat. Ați furat bogăția țării, Iar fetele au ieșit în stradă.
Ați subminat spiritul Rusiei. Ați distrus spiritul Rusiei. Ați epuizat puterea oamenilor Prin mahmureală.
Chiar și spectrul dictaturii este mai teribil pentru tine decât răzbunarea zeilor, Dar o piele de oaie cu o pereche de coarne nu va ascunde pielea unui lup.
Nu privesc Rusia din mormânt, ci din depărtarea albastră. O jumătate de secol de când râul a oprit curgerea timpului.
Spiritul meu a dispărut, Fiii lui octombrie, Eroii primului plan cincinal, Eroii războiului mondial.
Înainte de a pleca, am spus de mai multe ori "Amintiți-vă de lider". Spiritul meu este mereu alături de poporul meu, căci Stalin se gândește la voi!
Moștenitor al lui Ivan cel Groaznic și ucenic al țarului Petru, am fost primul și ultimul conducător. Este timpul să ne amintim de Stalin!
"Posteritate, m-ați iertat? - Cine a făcut mai mult pentru Rusia decât Stalin?".
Cele mai cunoscute ziceri latine
"Latina nu mai este la modă în zilele noastre", scria Alexandru Sergheevici Pușkin în Eugene Onegin. Și s-a înșelat - expresiile latinești pâlpâie adesea în vorbirea noastră până în ziua de azi! "Banii nu miros", "pâinea și circul", "o minte sănătoasă într-un corp sănătos"... Cu toții folosim aceste aforisme, unele dintre ele vechi de douăzeci de secole! Am ales 10 dintre cele mai cunoscute.
1. "Ab ovo»
Conform obiceiului roman, cina începea cu ouă și se termina cu fructe. De aici provine, de obicei, expresia "din ou" sau, în latină, "ab ovo", care înseamnă "de la început". Acestea, ouăle și merele, sunt menționate în satirele lui Horațiu. Dar același poet roman Quintus Horatius Flaccus tulbură imaginea atunci când folosește expresia "ab ovo" în Știința poeziei, în legătură cu o prefață prea extinsă. Și aici, sensul este diferit: a începe de la începutul timpului. Și ouăle sunt diferite: Horațiu dă ca exemplu relatarea războiului troian, care a început cu ouăle Ledei. Dintr-un singur ou, depus de această eroină mitologică din relația cu Zeus sub forma Lebedei, s-a născut Elena cea Frumoasă. Iar răpirea ei, după cum știm din mitologie, a fost motivul Războiului Troian.
2. O tempora! O mores! 21 octombrie 63 î.Hr. Consulul Cicero a ținut un discurs înflăcărat în fața Senatului, care a avut pentru Roma antică o semnificație fatală. Cu o zi înainte, Cicero primise informații despre intențiile liderului plebei și al tineretului, Lucius Sergius Catilina, de a organiza o lovitură de stat și de a-l asasina pe Marcus Tullius Cicero însuși. Planurile au fost făcute publice, iar planurile conspiratorilor au fost zădărnicite. Catilina a fost alungată din Roma și declarată dușman al statului. Cicero, pe de altă parte, a fost triumfător și a primit titlul de "Părinte al Patriei". Această confruntare dintre Cicero și Catilina a îmbogățit limba noastră: în discursurile sale împotriva lui Catilina, Cicero a folosit pentru prima dată expresia "O tempora! O mores!", care în limba rusă înseamnă "O ori! O, morală!".
Feci quod potui faciant meliora potentes Feci quod potui faciant meliora potentes, adică: "Am făcut tot ce am putut, lăsați-i pe cei care pot să facă mai bine". Formularea elegantă nu întunecă esența: iată realizările mele, domnule judecător, spune cineva, rezumându-și activitățile. De ce cineva? La originea expresiei găsim persoane destul de specifice - consuli romani. Era o formulă verbală pe care o foloseau pentru a-și încheia discursul contabil atunci când predau puterea succesorilor lor. Nu erau chiar aceste cuvinte - fraza a căpătat rafinament într-o repovestire poetică. Și tocmai în această formă finită este sculptată pe piatra de mormânt a celebrului filosof și scriitor polonez Stanisław Lem.
4. Panem și circenses
Poporul de mult, de când nu ne vindem vocea, Toate grijile lui au fost uitate Și Roma, care odinioară împărțea Totul: și legiuni, și putere, și lictori, Reținută acum și doar la două lucruri visează neliniștită: Pâine și circ! În originalul celei de-a zecea satire a poetului satiric roman Juvenal se află "panem et circenses", adică "pâine și jocuri de circ". Decimus Junius Juvenal, care a trăit în secolul I d.Hr., a descris în mod veridic moravurile societății romane contemporane. Mulțimea cerea mâncare și distracție, iar politicienii erau fericiți să corupă plebea cu pomană și astfel să le cumpere sprijinul. Manuscrisele nu sunt arse, iar relatarea lui Juvenal despre strigătul mulțimii romane de pe vremea lui Octavian Augustus, Nero și Traian a supraviețuit secolelor și încă reprezintă nevoile simple ale unor indivizi fără minte, ușor de cumpărat de politicienii populiști.
5. Pecunianonolet
Toată lumea știe că banii nu miros. Mult mai puțini oameni știu cine a rostit această frază celebră și de unde a apărut subit subiectul mirosurilor. Între timp, aforismul este vechi de aproape douăzeci de secole: potrivit istoricului roman Gaius Suetonius Tranquillus, "Pecunia non olet" - este răspunsul împăratului roman Vespasian, care a domnit în secolul I d.Hr., la mustrarea fiului său Titus. Descendenții i-au reproșat lui Vespasian că a impus o taxă pe latrinele publice. Vespasian a ținut banii primiți ca taxă la nasul fiului său și l-a întrebat dacă mirosea. Titus a răspuns negativ. "Și totuși sunt din urină", a declarat Vespasian. Și astfel a furnizat o scuză pentru toți iubitorii de venituri necurate.
6. Memento mori
Când generalul roman s-a întors de pe câmpul de luptă în capitală, a fost întâmpinat de o mulțime bucuroasă. Triumful l-ar fi făcut să i se învârtă capul, dar romanii au avut previziunea de a include un sclav de stat cu un singur rând în scenariu. Stătea în spatele conducătorului de război, îi ținea o coroană de aur deasupra capului și repeta din când în când: "Memento mori". Adică: "Amintește-ți de moarte. "Amintește-ți că ești muritor", incantau romanii triumfători, "amintește-ți că ești un om și că trebuie să mori. Gloria este trecătoare, iar viața nu este veșnică." Există însă o versiune conform căreia adevărata frază a fost: "Respice post te! Hominem te memento! Memento mori", în traducere: "Întoarce-te! Amintiți-vă că sunteți o ființă umană! Fiți atenți la moarte". În această formă, fraza a fost găsită în Apologetica scriitorului creștin timpuriu Quintus Septimius Florence Tertullian, care a trăit la începutul secolelor al II-lea și al III-lea. "Momentan în mare", glumește filmul Captiv din Caucaz.
7. Bărbați sana în corpore sanoAtunci când vrem să spunem că doar o persoană în formă fizică este energică și poate realiza multe lucruri, folosim adesea formula: "o minte sănătoasă într-un corp sănătos". Nu la asta s-a gândit autorul ei! În cea de-a zecea satiră a sa, poetul roman Decimus Junius Juvenal a scris:
Rugați-vă pentru o minte sănătoasă într-un trup sănătos. Cereți un spirit vesel, care nu se teme de moarte, care consideră că limita vieții sale este un dar al naturii, care este capabil să îndure dificultăți de orice fel...
Astfel, satiricul roman nu a legat în niciun fel sănătatea minții și a spiritului de sănătatea trupului. Mai degrabă, era convins că un munte de mușchi nu este favorabil unei minți și unui spirit viguros. Cine a editat un text din secolul al II-lea d.Hr.? Filosoful englez John Locke a repetat fraza lui Juvenal în lucrarea sa Gânduri despre educație, dându-i aspectul unui aforism și denaturându-i complet sensul. Jean-Jacques Rousseau a popularizat aforismul: l-a inserat în cartea sa "Emile sau despre educație".
8. Homo sum, humani nihil a me alienum puto
În comedia romană din secolul al II-lea î.Hr. Publius Terentius Aphrus a prezentat publicului un remake al unei comedii a scriitorului grec Menander, care a trăit în secolul al IV-lea î.Hr. În comedia intitulată "Auto-torționarul", bătrânul Medenem îi reproșează bătrânului Hremet că se amestecă în treburile altora și că povestește bârfe.
Nu ai destule de făcut, Hremet? Te amesteci în treburile altora! Nu vă privește deloc. Hremet se scuză: Sunt o ființă umană! Nu sunt străin de nimic uman.
Argumentul lui Hremet a fost auzit și repetat de mai bine de două milenii. Expresia "Homo sum, humani nihil a me alienum puto", adică "Sunt om și nimic uman nu-mi este străin", a intrat în vorbirea noastră. Și, de obicei, înseamnă că orice ființă umană, chiar și una foarte inteligentă, poartă în ea toate slăbiciunile naturii umane.
9. Veni, vidi, vici
La 2 august, conform calendarului actual, în anul 47 î.Hr., Gaius Iulius Caesar l-a învins pe regele statului bosforian Pharnaces, nu departe de orașul pontic Zela. Pharnaces însuși: după recenta sa victorie asupra romanilor, era încrezător în sine și disperat de curajos. Dar norocul i-a trădat pe Chornomoriani: armata lui Farnak a fost zdrobită, tabăra fortificată a fost luată cu asalt, Farnak însuși abia a reușit să scape. Făcând o pauză pentru a-și trage răsuflarea după o scurtă bătălie, Cezar i-a scris o scrisoare prietenului său Matius din Roma, în care a relatat victoria sa în trei cuvinte: "Am venit, am văzut, am cucerit. "Veni, vidi, vici", în limba latină.
10. În vino veritasȘi acestea sunt parafraze latine ale gândirii filosofice grecești! Fraza "Vinul este un copil dulce, este și adevărul" este atribuită lui Alcaeus, care a lucrat la începutul secolelor VII - VI î.Hr. Pliniu cel Bătrân a reluat această afirmație în Cartea a XIV-a a Istoriei sale naturale: "Conform proverbului, adevărul este în vin". Vechiul scriitor-enciclopedist roman a vrut să sublinieze că vinul dezleagă limbile, iar secretele ies la iveală. Judecata lui Pliniu cel Bătrân, de altfel, este confirmată de înțelepciunea populară rusă: "Ce are treaz în minte o persoană treaz, așa e beat pe limbă". Dar, în căutarea unui cuvânt roșu, Gaius Pliny Secundus și a tăiat proverbul, care este mai lung în latină și înseamnă exact opusul. "In vino veritas, in aqua sanitas", care se traduce liber din latină "Adevărul poate fi în vin, dar sănătatea în apă".
